Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șapte a

Departamentul Slujirea Copiilor din România

 

Povestirea copiilor – 7 septembrie 2024

 

Mirciulică „minciunică”

 

Într-un sătuc micuț, unde oamenii se cunoșteau între ei, trăia un băiețel pe nume Mirciulică. Mirciulică era un copil isteț și plin de imaginație, dar avea o slăbiciune: îi plăcea să spună minciuni. Fie că era vorba de o poveste inventată despre cum a prins el un pește uriaș, fie că se lăuda că știe să cânte la flaut, minciunile lui nu se mai terminau.

 

Într-o zi frumoasă de primăvară, Mirciulică s-a hotărât să organizeze o petrecere pentru prietenii lui, dar, din păcate, mama lui era foarte ocupată și nu putea să-l ajute. Așa că, în loc să ceară ajutor, Mirciulică a început să le spună prietenilor că a pregătit cele mai delicioase prăjituri și că va avea multe jocuri distractive. Prietenii erau foarte entuziasmați și abia așteptau petrecerea.

 

Când a venit ziua petrecerii, Mirciulică s-a trezit în fața unei mari probleme. Nu avea nicio prăjitură pregătită, iar jocurile pe care le promisese erau doar în imaginația lui. Prietenii au sosit plini de așteptare, iar Mirciulică a început să simtă o mare jenă.

 

• Dar, Mirciulică, unde sunt prăjiturile? a întrebat Ana, o fetiță din sat.

 

A simțit că trebuie să ascundă adevărul și a început să spună că prăjiturile sunt încă la cuptor și că urmează să iasă curând. Dar, pe măsură ce timpul trecea, iar mirosul de prăjituri nu se făcea simțit, prietenii au început să-și piardă răbdarea.

 

• Dar noi am venit aici pentru distracție, nu pentru a aștepta! a spus Andrei, un alt prieten, supărat.

 

Mirciulică s-a simțit rău și, dintr-o dată, a realizat că minciunile lui aveau consecințe. Aici, între cei mai buni prieteni ai săi, el nu era capabil să își mai țină minciunile. Cu inima în gât, a decis să fie sincer:

 

• Îmi pare rău, dragi prieteni. N-am pregătit nimic. Am vrut să fiu grozav și să vă impresionez, dar am mințit. Voiam să dăm o petrecere, dar n-am avut timp să fac nimic. Mama nu este acasă și sunt sigur că se va supăra când va auzi ce-am făcut. Ea a zis să amânăm această întâlnire, dar ...

 

Prietenii au fost surprinși, dar, în loc să se supere, au realizat că sinceritatea lui Mirciulică era mult mai valoroasă decât orice prăjitură sau joc.

 

• E în regulă, Mirciulică „minciunică”! Suntem aici pentru tine, nu pentru prăjituri, a spus Ana cu un zâmbet.

 

Așa că, au hotărât să își petreacă timpul împreună și să se joace diverse jocuri simple pe care le aveau la îndemână. Seara s-a terminat cu râsete și voie bună, iar Mirciulică a învățat o lecție importantă: că minciuna nu face decât să creeze distanță între oameni, în timp ce sinceritatea aduce fericire și apropiere.

 

De atunci, Mirciulică a fost mereu sincer cu prietenii săi, și astfel, relațiile lor s-au întărit și prietenii nu l-au mai tachinat cu apelativul „Mirciulică minciunică”.

 

Morala: Sinceritatea este mai valoroasă decât orice minciună, iar prietenii adevărați vor aprecia întotdeauna adevărul.

Resurse