Studiul 2: FRUMUSEŢEA SUPREMĂ

SUNT NEAGRĂ, DAR SUNT FRUMOASĂ. NU VĂ UITAŢI CĂ SUNT NEAGRĂ, PENTRU CĂ SOARELE M-A PRIVIT, M-AU PUS PĂZITOAREA VIILOR ALTORA. SPUNE-MI UNDE TE GĂSESC, DRAGOSTEA MEA?1 - Cântarea Cântărilor 1:5-7

Charles F. Gounod a fost un compozitor creștin. El a creat opera Faust pe baza dramei scrise de Goethe. Unul dintre personajele principale este Marguerite, o fată inocentă de la țară care cade în capcana frumuseții exterioare. Cea mai cunoscută arie a acestei opere este Aria Bijuteriilor, în care Marguerite se privește în oglindă și se simte absolut superbă.

Iată ce cântă:

Ah, râd văzându-mă
atât de frumoasă în această oglindă,
Ah, râd văzându-mă
atât de frumoasă în această oglindă,
Eşti tu, Marguerite, chiar tu?
Răspunde-mi, răspunde-mi,
Răspunde, răspunde, răspunde degrabă!
Nu! Nu! Nu mai eşti tu!
Nu... nu, nu mai este chipul tău;
Este o fiică de rege.

Ce legătură au toate astea cu Cântarea cântărilor? Vei vedea îndată.

În adolescență îmi plăcea să citesc. Mult. În special benzi desenate. Preferatele mele erau benzile desenate belgiene, și îmi plăcea în mod deosebit Tintin. Era genial pentru că învățam despre istorie și geografie, în timp ce citeam povești cu detectivi și diplomați. În această serie de benzi desenate era un personaj care a apărut în mai multe numere, Bianca Castafiore. Deși nu era unul dintre personajele principale, mi se părea paradoxală. Era o divă și o cântăreață italiană de operă, care avea un stil aparte de a interpreta Aria Bijuteriilor. Întotdeauna mi s-a părut amuzantă deoarece Hergé a desenat-o ca pe o femeie solidă, supraponderală, dar care, cu toate acestea, se simțea foarte frumoasă atunci când se privea în oglindă. Au trecut mulți ani până mi-am dat seama că frumusețea este mult mai mult decât un ideal trecător care ne este impus de societate (de aceea i-am subestimat frumusețea). Am învățat că frumusețea este cultivată din interior spre exterior, deoarece doar privirile inteligente o pot surprinde.

Au trecut mulţi ani până mi-am dat seama că frumuseţea este mult mai mult decât un ideal trecător care ne este impus de societate.

ŞI CE DACĂ SUNT NEAGRĂ?

Sulamita, protagonista Cântării cântărilor, era o fată de la țară, așa că făcea ceea ce făceau fetele de la țară din vremea ei: lucra pe câmp. În mod evident, o astfel de activitate și-a lăsat amprenta asupra trupului ei: asupra fineții mâinilor (care nu mai erau tocmai fine), asupra tonusului mușchilor (foarte tonifiați) și... asupra culorii pielii (Uau! Istoria se repetă!). În Europa zilelor noastre, dacă ai pielea bronzată înseamnă că faci parte dintr-o clasă socială superioară (faci scufundări în Maldive, surf în Tarifa sau plajă în Cancun sau Mallorca), însă pe vremea ei lucrurile nu stăteau astfel. Pielea deschisă la culoare era specifică fetelor bogate din Ierusalim care nu se expuneau la soare deoarece doar slujitorii munceau în exterior.

Această fată își privește pielea, se uită la oamenii din jur și le spune (permite-mi să actualizez textul):

Sunt neagră, fetelor de bani gata,
dar sunt frumoasă
Precum o geantă Speedy de la Louis Vuitton,
Precum parfumul Givency
al lui Audrey Hepburn

În Mic dejun la Tiffany.
Nu vă holbaţi la culoarea pielii mele
Pentru că soarele a întunecat-o.

Cum putea fi atrăgătoare fără a se conforma standardelor es- tetice ale vremii? Modul în care vorbește despre „defectul” ei ne descoperă deja adevăratul ei caracter, bogăția ei interioară. Vreau să auzi versiunea originală a textului. Spune așa:

“‘al-tir’uniy
she’ani sheharhoreth
sheshezafathni hashamesh

Hai, citește-l tare. Sunt multe „ș”-uri! Și nu sunt acolo din întâmplare. Este sunetul acela, „șșșt” (tăceți, prejudecățile voastre nu mă afectează); e un „șșșt” spus în șoaptă pentru că nu e nevoie să strige sau să se impună pentru a demonstra cine este; acest „șșșt” șuierat este mai atrăgător decât cântecul a o mie de sirene (iar iubitul ei trebuie să fi fost vrăjit atunci când a vorbit astfel). Este ca și cum încerca să facă cunoscut faptul că frumusețea sa exterioară este trecătoare și în interior există atât de multă frumusețe de calitate. Nu este de mirare că Solomon, în înțelepciunea sa neegalată, nu a lăsat neobservată frumusețea ei interioară. Drept urmare, s-a îndrăgostit de această fată tuciurie de la țară cu o inimă multicoloră.

TIRANIA FRUMUSEŢII

Atunci când evaluezi frumusețea folosind criterii precum forme sau linii drepte, simetrie sau scurtimea fustei, nu te prețuiești nici pe tine, nici pe alții. În cel mai bun caz, folosind astfel de criterii îi transformăm pe oameni în simple obiecte. Este adevărat că este foarte obișnuit, în societatea noastră de consum, ca oamenii să fie transformați în simple obiecte. Însă oamenii sunt oameni, nu obiecte. Depersonalizarea oamenilor are atât consecințe pe termen scurt, cât și pe termen lung. Rușinea cu privire la cum arăți este una dintre aceste consecințe. Atunci când nu respectăm standardele de frumusețe ale momentului putem ajunge să ne simțim jenați și timizi. O altă consecință este anxietatea pe care o simți atunci când corpul tău este evaluat în permanență. Este trist și greșit când idealul de frumusețe ajunge să fie singurul factor care oferă valoare unei persoane. Trebuie să o spun din nou: oamenii sunt oameni, nu obiecte. Acesta este motivul pentru care sunt fascinat de curajul Sulamitei atunci când afirmă că ea este mult mai mult decât culoarea pielii: este o ființă umană care lucrează, simte, iubește și merită să fie respectată.

Societatea de consum ne învață – și chiar ne obligă – să recunoaștem frumusețea exterioară, însă ar trebui să compensăm acest mesaj cu informații care ne permit să recunoaștem frumusețea în adevăratul ei sens. Permite-mi să prezint câțiva indicatori care te vor ajuta să „descoperi” frumusețea interioară a celorlalți:

Zâmbetul. Un zâmbet spune multe despre o ființă umană. De fapt, ne face oameni. Se spune că un zâmbet costă mai puțin decât electricitatea, dar strălucește mult mai mult.

Amabilitatea. Nu este dificil să fii drăguț și prietenos. Presiunea socială ne face să uităm că o vorbă bună la momentul potrivit face mult bine și spune mult despre noi.

Simțul umorului. A vedea lumea cu bucurie – o bucurie consecventă – ne permite să nu tratăm prea serios lucrurile neimportante și să ne concentrăm asupra lucrurilor care con- tează cu adevărat. Umorul este supapa de evacuare care ne eliberează de noi înșine și de limitele noastre.

Recunoștința. O persoană bună este recunoscătoare pentru că recunoaște efortul depus de alții. Înțelegerea celorlalți și manifestarea recunoștinței ne transformă în persoane respectabile.

Generozitatea. Generozitatea ne obligă să privim dincolo de noi înșine, să descoperim nevoile celorlalți și să ducem firul nostru de nisip pe plaja solidarității.

Slujirea. O inimă mare este asociată cu mâini mari. Știi că folosesc o figură de stil, nu-i așa? Ceea ce vreau să spun este că, dacă ești bun în interior, ești bun și în exterior. Uită-te la oamenii cu o inimă mare și vei vedea că am dreptate.

Este adevărat că este foarte obişnuit, în societatea noastră de consum, ca oamenii să fie transformaţi în simple obiecte.

Autenticitatea. Autenticitatea face ca frumusețea interioară să fie și mai strălucitoare. În primul rând, a te accepta așa cum ești reprezintă un pas important în propria dezvoltare. În al doilea rând, a te arăta altora așa cum ești îți oferă o valoare reală; nu scade cu nimic valoarea ta ca persoană.

Consecvență. Dacă viața e în concordanță cu cuvintele tale, ești fericit. A trăi în disonanță este nu numai trist, ci și nesatisfăcător. O persoană care are curajul de a trăi în concordanță cu propriile idealuri, fără a ceda presiunii sociale, inspiră respect și apreciere.

Transcendența. Există frumuseți interioare fără o panoramă. Acestea sunt ținute captive în aici și acum și sunt distracția, endorfinele. Există și frumuseți interioare cu ferestre largi, oameni care știu cum să privească orizontul fără a-și pierde poziția sau influența. În calitate de creștini, avem privilegiul de a vedea lumea prin ochii lui Isus și prin promisiuni care ne oferă o panoramă a profunzimii.

ATRACŢIE DE DURATĂ

Acestea fiind spuse, care este secretul atracției de durată? Unii vor spune: „Un corp frumos.” Iar eu aș răspunde: „Exact!” (Da, sunt sarcastic.) Atracția fizică este un element, dar atât, un simplu element. Atracția de durată este construită pe mai mult decât pe linii punctate. E construită prin cuvinte, prin semnificație, prin așteptări, prin experiențe concrete și comune.

Atracția de durată se fixează asupra singularității fiecăruia dintre cei doi. Observă cum Cântarea cântărilor acordă multă atenție elementelor materiale care vorbesc despre caracteristicile fizice ale celor doi iubiți. Cartea nu spune că lui Solomon îi plac toate „păpușile”, nici că Sulamitei îi plac toți bărbații bine-făcuți și atrăgători. Nu, ci lui Solomon îi place Sulamita și lucrurile care o fac specială pentru el. Sulamita simte același lucru în ceea ce îl privește pe Solomon. Punctul central al privirii pline de dragoste care produce o atracție de durată este cel iubit. Iov, o altă persoană înțeleaptă, spune următoarele în Iov 31:1: „Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.” Iov alege să privească prin ochii dragostei adevărate, nu să își abată privirea de la ea. Așa se privesc unul pe celălalt și Solomon și Sulamita.

Atracția de durată apare între oameni care împărtășesc aspirații, proiecte, conversații importante, perspective cunoscute și experiențe de viață. Ei construiesc împreună un peisaj interior care compensează deteriorarea fizică cu care ne confruntăm în mod inevitabil odată cu trecerea anilor. O mulțime de momente superficiale și profunde, de idealuri și de realități ne modelează caracterul și ne permit să recunoaștem adevărata frumusețe.

Ei construiesc împreună un peisaj interior care compensează deteriorarea fizică cu care ne confruntăm în mod inevitabil odată cu trecerea anilor.

Rugăciunea zilei

Doamne, recunosc faptul că uneori mă bazez doar pe ceea ce văd ochii. Astăzi, te rog să mă ajuți să văd și să apreciez frumusețea interioară a oamenilor. Ajută-mă, de asemenea, să îmi cultiv propria frumusețe interioară, în concordanță cu valorile tale.

ÎNTREBĂRI

1. Ce ți-a atras atenția în studiul de astăzi? De ce?

2. „Doar o privire inteligentă poate surprinde frumusețea.” Citește și Geneza 1:26-27 și Efeseni 2:10. Cum poți recunoaște adevărata frumusețe? Ce determină valoarea unei persoane?

3. Te-ai simțit vreodată privit de sus de alți oameni, așa cum s-a simțit Sulamita? Dacă nu e cazul tău, poate cunoști pe cineva căruia i s-a întâmplat. Poveștește-ți experiența. Ce înveți de la Sulamita cu privire la un sentiment sănătos al valorii de sine?

4. Ce putem face, în calitate de indivizi și în calitate de biserică, pentru a evita și pentru a contracara orice fel de discriminare, indiferent că are la bază culoarea pielii, rasa etc.? Gândește-te la una sau două acti- vități sau inițiative și împărtășește-le membrilor grupului.

APROFUNDEAZĂ

Citește Cântarea cântărilor 1:5-7. Sulamita își afirmă propria frumusețe, rămânând, în același timp, vulnerabilă. Tu cum te vezi? Ce vrei să vadă alții în tine? Scrie-ți propria versiune a acestui text, urmând exemplul Sulamitei.

Citește Cântarea cântărilor 1:8-11. Cum îi răspunde Solomon Sulamitei? Fii atent la detalii. Ce te învață răspunsul lui cu privire la importanța cuvintelor noastre?

Studiază standardele de frumusețe din vremea lor și compară-le cu cele din zilele noastre. Folosește comentarii și dicționare biblice, ia legătura cu pastorul sau cu un prieten pasionat de istorie sau cere ajutorul instructorului. La final, definește propriile tale standarde de frumusețe plecând de la studiul de astăzi.

Meditează: „Încă mai purtăm chipul Dumnezeului nostru, chiar dacă doar în mică măsură. (...) Pe măsură ce creștem în sfințenie, în dragoste, în bunătate, în dreptate, în milă, în har, în răbdare, în adevăr și în înțeleciune, semănăm tot mai mult cu Hristos, care reflectă perfect chipul lui Dumnezeu. Procesul prin care devenim oameni mai buni este procesul prin care reflectăm tot mai clar și tot mai fidel chiar chipul lui Dumnezeu.”

Urmărește acest discurs Ted despre vulnerabilitate prezentat de Brené Brown: „The power of vulnerability” [Puterea vulnerabilității] http://bit.ly/thepowerofvulnerabilityBB.

Roagă-te: Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să îți formezi un caracter care reflectă frumusețea Sa. Mărturisește-I acele lucruri care îți fac caracterul „urât”.

PROVOCARE

Astăzi am citit o listă cu nouă indicatori ai frumuseții adevărate (zâmbetul, bunătatea, simțul umorului, recunoștința, generozitatea, slujirea, autenticitatea, consecvența și transcendența). Scrie-le într-un caiet, pe o coală de hârtie sau sub forma unui memento în telefon.

În următoarele nouă zile, hai să lucrăm în fiecare zi la dezvoltarea unuia dintre acești indicatori. Iată câteva exemple: zâmbește-le tuturor celor care îți ies în cale; fii amabil cu casierul de la supermarket; apelează la un simț sănătos al umorului atunci când vorbești un vecin „enervant”; fii recunoscător atunci când primești ajutorul cuiva, oricât de mic ar fi acest ajutor... Și, în timp ce faci aceste lucruri, îți vei da seama că frumusețea trece dincolo de suprafață și de înfățișare.

ACTIVITĂȚI

ACTIVITATEA 1: TESTUL TEMPERATURII

Materiale necesare:

Un termometru uriaș desenat pe o coală mare de hârtie (cu „temperaturi” de la 0 la 10) și câte un post-it autoadeziv și câte un pix pentru fiecare persoană.

O copie tipărită a testului din partea a II-a a acestei activități.

Descrierea activității

Partea I

Pune-ți mâna pe inimă și imaginează-ți că îți măsori frumusețea folosind un termometru. Evaluează-ți frumusețea pe o scală de la 0 la 10 (zero înseamnă că nu ești deloc frumos, iar 10 înseamnă că ești foarte frumos). Scrie numărul pe post-it și lipește-l pe termometrul uriaș, în locul care corespunde numărului pe care l-ai scris. (Îți poți lipi bilețelul fără a-ți scrie numele. Nu e obligatoriu ca ceilalți să vadă „gradele” pe care ți le-ai acordat. Pentru această activitate este important efectul vizual al termometrului după ce au fost lipite post-it-urile tuturor participanților și timpul de meditație de la finalul celei de-a doua părți.

Partea a II-a

Hai să îți măsurăm frumusețea pe baza parametrilor despre care am învățat în textul de azi.

Niciodată
0 puncte
Uneori
1 punct
Adesea
2 puncte
Întotdeauna
3 puncte
Zâmbesc.
Sunt amabil.
Percep lumea cu un simț sănătos al umorului.
Sunt recunoscător/recunoscătoare.
Sunt generos/generoasă.
Le slujesc altora în mod altruist.
Sunt autentic, le arăt altora adevărata mea față.
Acțiunile mele sunt în concordanță cu cuvintele mele.
Îmi trăiesc viața încercând să văd dincolo de aparențe.

Acum adună toate punctele și împarte-le la 27, după care înmulțește rezultatul cu 10. La câte „grade” se situează frumusețea ta? Rezultatul este similar cu nivelul la care ai lipit post-it-ul pe termometru? Cum afectează acest lucru modul în care percepi adevărata frumusețe?

Aplicație

Adesea nu considerăm ca fiind valoroase caracteristicile cu adevărat importante ale unei persoane. Încă din copilărie suntem învățați că ceea ce este important este în interior, nu în exterior. În Cer vom lua caracterul, felul de a fi, modul în care îi tratăm pe ceilalți, nu aspectul exterior sau ceea ce deținem. Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să avem grijă de trupul nostru, întrucât ar trebui să facem toate lucrurile pentru slava și onoarea lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). Adică trebuie să facem tot posibilul să trăim sănătos. Cu toate acestea, când evaluăm frumusețea unei alte persoane, trebuie să privim mai profund, trebuie să petrecem timp cu acea persoană, să vorbim cu ea... pentru a vedea dacă este cu adevărat frumoasă și în interior. Poate că această activitate te-a ajutat să îți dai seama de faptul că ești mai frumos/frumoasă decât credeai. Poate s-a întâmplat opusul. Important este să continui să cultivi acești parametri ai credinței care sunt importanți în ochii lui Dumnezeu.

ACTIVITATEA 2: NU ESTE IMPORTANT CE AM, CI ESTE IMPORTANT CINE SUNT

Pentru activitatea 2, folosește link-ul următor: https://bit.ly/MagnaOperaDownloads