SĂ NE BUCURĂM (...) ȘI SĂ-I DĂM SLAVĂ! CĂCI A VENIT NUNTA MIELULUI; SOȚIA LUI S-A PREGĂTIT. - APOCALIPSA 19:7

Rabbi Akiva a spus: „În toată lumea, nimic nu egalează ziua în care Israelul a primit Cântarea cântărilor. Toate scrierile sunt sfinte, însă Cântarea cântărilor este Sfânta Sfintelor” (Mishna, Yadayim III, 5). Iar în Midrash Shir ha-Shirim, rabinul Eleazar ben Azaria a adăugat: „Toate Scipturile sunt sfinte, însă Cântarea cântărilor este sfânta sfintelor, pentru că toată slăvește cerul și acceptă legătura cu el.”

Ei credeau că această poveste romantică este mai mult de atât și au comparat-o cu relația lui Dumnezeu cu poporul Său. Și au avut dreptate. Ellen G. White a scris următoarele despre acest subiect:

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, căsătoria este folosită pentru a reprezenta legătura sacră și duioasă care există între Domnul Hristos și cei mântuiți ai Săi, pe care i-a răscumpărat cu prețul Calvarului.
„Nu te teme”, spune El, „... căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel” (Isaia 54:4-5). „Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, zice Domnul; căci eu sunt Stăpânul vostru” (Ieremia 3:14). În Cântarea cântărilor auzim vocea miresei spunând: „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui”. Iar El, care, pentru ea, se „deosebește din zece mii”, îi vorbește alesei Sale astfel: „Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai niciun cusur” (Cântarea cântărilor 2:16; 5:10; 4:7).

Intimitatea și înțelegerea reciprocă dintr-un cuplu sunt foarte asemănătoare cu relația lui Dumnezeu cu poporul Său. Dacă analizezi cu atenție Cântarea cântărilor, vei descoperi că împărtășim cu Dumnezeu:

Un nume și o identitate. El este Hristos, iar noi suntem creștini.

Edenul. Isus a renunțat la Sine în Grădina Măslinilor pentru ca noi să ne putem bucura de pomul vieții.

Același statut. Dacă Îl avem pe Isus în viețile noastre, trecutul și statutul nostru nu contează. Mai degrabă, avem posibilitatea de a iubi și de a fi iubiți la același nivel.

Oportunități. Hristos vede ce e mai bun în noi, dincolo de aspectele superficiale. Toți suntem valoroși și toți ne simțim valoroși. Acest sentiment ne permite să vedem valoarea celorlalți.

Frumusețe interioară. Datorită lui Isus, ne bucurăm de zâmbet, de bunătate, de simțul umorului, de recunoștință, de generozitate, de slujire, de autenticitate, de consecvență și de transcendență. Nici măcar Van Gogh, în cele mai bune zile ale sale, nu putea reda atât de multe culori și texturi.

Predarea noastră. Alături de El învățăm să ne oferim pe noi înșine în cel mai bun sens și în toate dimensiunile bunătății.

Curăție. Cu Isus în inimile noastre, ne însușim lucrurile; le vedem mai clare, mai curate, mai luminoase și mai elegante.

Ocazii de a sărbători. Ne depășim teama de angajament și găsim bucurie în a fi responsabili. Și, dacă acest lucru nu ar fi suficient, ajungem să ne distrăm pe cinste.

Un proiect. Cu Isus, temporarul devine etern. Orizontul nostru se extinde mai mult decât ne-am imaginat vreodată. Iar atunci când ne așteptăm cel mai puțin, ne uităm la noi înșine și descoperim că suntem răbdători, amabili, cinstiți, înțelegători, încrezători, plini de speranță, rezistenți și chiar nemuritori (de nemurire vom avea parte la sfârșitul sfârșitului și va fi începutul noului început).

Conversații. Lui Isus Îi place să ne vorbească acasă, atunci când Îi deschidem ușa, Îl invităm înăuntru și cinăm împreună cu El. Acele conversații ne învață despre rolul cuvintelor care aduc vindecare și al Cuvântului sănătos.

Deci, da, se pare că povestea de dragoste dintre regele Solomon și Sulamita este mai mult de atât. Această carte este prezentă în multe alte povești de dragoste care încep aici și se termină acolo.

ÎN ACEASTĂ CĂLĂTORIE DE REGĂSIRE A INOCENȚEI DIN EDEN, ESTE MAI BINE SĂ MERGI ÎN CUPLU. ÎN CUPLU ÎMPREUNĂ CU CEL IUBIT ȘI ÎN CUPLU ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU.

DIN EDEN PÂNĂ PE NOUL PĂMÂNT, CU ESCALĂ ÎN CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

În Geneza 2, Dumnezeu se plimbă alături de Adam și Eva. El este un Dumnezeu abordabil, căruia Îi plac relațiile personale. În Cântarea cântărilor 5:2, iubitul bate la ușa iubitei sale, tânjind să fie împreună; un nou exemplu al dorinței de a rămâne aproape unul de celălalt. În Apocalipsa 3:20, Isus bate la ușa celor pe care îi iubește cu dorința de a cina cu ei – un alt exemplu al dorinței Sale de a se apropia.

În Geneza 2, Adam și Eva se bucură de paradis. Natura, prin multitudinea de detalii, le vorbește despre un Dumnezeu iubitor care a decorat totul în cele mai mici detalii. În Cântarea cântărilor sunt menționate în permanență câmpul și animalele de pe el. Este o întoarcere la Eden. În Apocalipsa 21, Noul Ierusalim este un oraș-grădină, un spațiu de o frumusețe de neegalat, în care locuiește Însuși Dumnezeu împreună cu preaiubiții Lui.

În Geneza 2, Dumnezeu îi căsătorește pe Adam și pe Eva. Căsătoria este relația firească și dorită de oameni, o relație caracterizată de dualitate și complementaritate. Cântarea cântărilor 3:6-5:1 plasează ceremonia nunții în centrul cărții. Totul este plin de culoare și frumusețe pentru a crea cadrul pentru momentul sublim al unui cuplu care a depășit toate obstacolele sociale și afective. Apocalipsa 19:1-8 se concentrează asupra nunții Mielului, iar întregul univers jubilează.

Acestea sunt doar câteva exemple care ne indică o realitate. În această călătorie de regăsire a inocenței din Eden, este mai bine să mergi în cuplu. În cuplu împreună cu cel iubit și în cuplu împreună cu Dumnezeu.

TOȚI SUNTEM COMPOZITORI, TOȚI SUNTEM CÂNTĂREȚI

Apocalipsa vorbește despre o viitoare sărbătoare și nu este orice fel de sărbătoare, ci e SĂRBĂTOAREA. Va fi un moment al reîn- tâlnirilor, al îmbrățișărilor, al meselor și al muzicii – va fi multă muzică. Apocalipsa ne amintește că cea mai măreață operă nu a avut încă premiera. Eu o numesc Cântarea cântării cântărilor, însă este cunoscută sub numele de Cântarea Mielului sau Cântarea răscumpăraților.

Nu știm sigur cărui gen muzical îi aparține sau ce instrumente vor fi folosite, însă, datorită lui Ioan, cunoaștem o parte din versuri (ATENȚIE, SPOILER!).

Încep așa:

Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe Pământ” (Apocalipsa 5:9-10).

Un mesaj de recunoaștere a lui Isus. El ne iubește atât de mult încât a dat totul pentru ca noi să putem cânta oricâte note înalte trebuie să cântăm pentru ca tot universul să o știe. Pasajul care urmează nu prezintă versuri, însă vedem care ar trebui să fie atitudinea noastră atunci când cântăm pentru că, într-un fel, noi compunem acea operă chiar prin viețile noastre.

Și am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiștilor care cântă cu harpele lor. Ei cântau un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru făpturi vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea învăța acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe Pământ. Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină (Apocalipsa 14:2-5, NTLR).

APOCALIPSA NE AMINTEȘTE CĂ CEA MAI MĂREAȚĂ OPERĂ NU A AVUT ÎNCĂ PREMIERA.

Patru domenii în care ne manifestăm disponibilitatea. Dispoziția de a deveni neprihănit, de îndepărtare de orice este întunecat sau produce confuzie. Dispoziția de a-L urma pe Isus, modelul nostru, și de a trăi în concordanță cu mesajul Său. Dispoziția de a fi autentic, de a nu accepta disonanța, ci doar adevărul. Și dispoziția de a se preda: nu pot fi îndreptățit în starea în care mă aflu, ci trebuie să mă pun în mâinile Aceluia care îmi poate curăța păcatele – Isus.

Al treilea spoiler, o parte din partitura Ariei Mielului:

Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântecul Mielului, spunând: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic, drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău?! Numai tu ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că faptele Tale drepte au fost descoperite!” (Apocalipsa 15:3-4, NTLR).

Am ajuns la punctul culminant. Toată lumea află cine este Dumnezeu. Un Dumnezeu care a creat și susține viața. Un Dumnezeu care ne ajută să ne cizelăm caracterul și comportamentul. Un Dumnezeu sfânt. Un Dumnezeu căruia ne închinăm ca răspuns la devotamentul Lui față de noi și la promisiunile pe care, cu siguranță, le va împlini.

Nu pot spune decât că trebuie să fim prezenți la această premieră deoarece va fi Opera Magna. În plus, trebuie să facem parte dintre cei care cântă cu toată ființa lor, plini de bucurie și dragoste. În acest context, te încurajez să începi deja să repeți. Educă-ți vocea astfel încât cuvintele tale să fie aducătoare de viață. Inspiră adânc Duhul care desăvârșește totul, însă, mai presus de orice, învață să iubești așa cum Dumnezeu vrea să iubești.

Anunț de acum că eu voi cânta lângă Solomon și Sulamita și sper că te voi vedea și pe tine în apropiere.

AM AJUNS LA PUNCTUL CULMINANT. TOATĂ LUMEA AFLĂ CINE ESTE DUMNEZEU. UN DUMNEZEU CARE A CREAT ȘI SUSȚINE VIAȚA.

Rugăciunea zilei

Doamne, îmi doresc să învăț să iubesc așa cum tu vrei să o fac. Ajută-mă să am o dispoziție spre puritate, dispoziția de a-L urma pe Isus, de a fi autentic și de a mă preda în dragoste. Îți mulțumesc pentru vii- torul plin de speranță pe care ni-l oferi; ajută-mă să trăiesc fiecare zi în conformitate cu principiile împărăției Tale eterne