Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. - Cântarea cântărilor 3:11

Așa a început trailer-ul filmului romantic cu cele mai mari încasări din 2008, Mamma Mia!. Avea ingredientele perfecte pentru succes: muzică ABBA, o insulă grecească Kalokairi (fictivă, dar superbă, așa cum ne-am imagina o insulă grecească), un cuplu de tineri care vor să se căsătorească și o încurcătură cu privire la identitatea tatălui miresei. Evident, filmul a avut un succes răsunător. Continuarea a avut premiera zece ani mai târziu: Mama Mia! Here We Go Again, iar încasările au fost de 349 de milioane de dolari.

Am putea spune că ingredientele au fost similare celor ale unui alt musical romantic care a inspirat generații: The Sound of Music (cu Julie Andrews and Christopher Plummer). Cu toate acestea, între cele două există o diferență uriașă: cu trecerea timpului, concepția societății cu privire la căsătorie s-a schimbat. Între 1965 (The Sound of Music) și 2018, această instituție socială s-a degradat semnificativ. Este interesant faptul că numeroși oameni visează, de fapt, la nunta perfectă, în timp ce conceptul cu privire la căsătorie este din ce în ce mai puțin valorizat. Gândiți-vă la raportul dintre fastul nunții și durata căsniciei. Am oficiat multe cununii religioase și am observat că acestea devin din ce în ce mai spectaculoase, în timp ce devotamentul devine din ce în ce mai slab.

Tot în anul 2018, Kate Smurthwaite, o comediantă britanică a făcut următoarea declarație în cadrul emisiunii Good Morning Britain: „Căsătoria ar trebui să fie asemenea unui abonament de telefonie pe 24 de luni”1, adăugând: „Dacă ai un abonament de 80 de lire pe lună și vezi că poți obține aceleași beneficii pentru 25 de lire pe lună, nu ai de ce să stai pe gânduri. Dacă ai o relație cu cineva care te scoate în oraș la cină o dată pe lună, iar altcineva se oferă să te scoată la cină de două ori pe săptămână, nu ai de ce să eziți. Ai doar o viață.”

„O nuntă – cu Dumnezeu invitat – este visul oricărei fete sau al oricărui băiat din Biblie.”

Omenii au reacționat imediat, lăsând diferite tipuri decomentarii:

Ironic: E mai ușor să divorțezi decât să îți reziliezi contractul la telefon.

Fundamentalist: Oameni buni, nu trebuie să vă căsătoriți ca să faceți sex.. Nu vă mai bateți jos de instituția căsătoriei!

Purist: Un contract de conviețuire este similar concubinajului, așa că haideți să nu o numim căsătorie. Aceasta este o provocare, iar ceea ce propune ea nu este o noutate. Sunt mii de oameni care, de-a lungul vieții, sar de la o relație la alta.

Dogmatic: Căsătoria ar trebui să fie pe viață. Dar sunt și oameni care abordează căsătoria ca pe un joc. Căsătoria este despre predare și fidelitate, devotament și efort, un proiect de viață fără termen de expirare. Problema nu este căsătoria, ci oamenii care o abordează ca pe un joc și care nu reușesc să își ia un angajament și să depună eforturi. Dacă nu știi care este sensul și definiția căsătoriei, nu te căsători.

Când am citit despre această declarație nu am putut să nu mă gândesc la oameni pe care îi cunosc și care spun aceleași lucruri. Este clar faptul că spiritul romantic al societății se află în conflict cu teama de asumare a angajamentelor. Iar noi nu ar trebui să ne îndepărtăm de alții ca urmare a sarcasmului nostru sau să inițiem un atac terorist-religios. Nu ar trebui să răspundem apelând la un discurs al Dicționarului Limbilor (acele limbi cărora le place să transmită bârfe) sau de doctrina numărul „x” din manualul de teologie sistematică. De ce? Deoarece oamenii se regăsesc într-o situație în care sunt confuzi și slăbiți și în care au nevoie de ce e mai bun din noi și de idealurile noastre. O văd zilnic în modul în care exprimă ceea ce îi doare cel mai mult, deși nu reușesc întotdeauna să spună lucrurilor pe nume, ci apelează la cuvinte mai blânde (eufemisme). Preferă să folosească „încetarea temporară a conviețuirii” în locul „divorțului”, „pierderea pasiunii” în locul „crizei maritale”, „reajustarea sentimentelor” în locul „lipsei dragostei” sau – aceasta este importantă – „îmbunătățirea experienței” în locul „infidelității” sau „o relație deschisă” în locul „unei relații din care lipsește fidelitatea”. Și chiar în textele care includ astfel de fraze găsești link-uri spre articole cu titluri precum: „Cinci secrete pentru o relație de durată”, „Ce să faci ca partenerul să nu te înșele”, „Cum să ai o căsnicie fericită” etc. Fără îndoială, acești oameni au nevoie de ajutor.

În timpul studiilor de doctorat în filologie (de data aceasta studiam alt fel de limbi, cele biblice), aveam o colegă care locuia împreună cu prietenul ei. Era o tânără inteligentă și pro-activă atâta timp cât nu se discuta despre relația ei. Atunci când discuția ajugea acolo, se schimba la față. Într-o zi, într-o pauză, a recunoscut în fața colegilor că visa să se căsătorească, însă, în același timp, era îngrozită de gândul căsătoriei. „De ce?” întrebă unul dintre doctoranzii care studiau limba arabă. „Pentru că dacă îi propun partenerului meu să ne căsătorim, cel mai probabil, ne vom despărți”, răspunse aceasta cu un sentiment profund de teamă. Conversația s-a sfârșit acolo, însă nu m-am întors acasă cu o atitudine ironică, gânduri radicale, clasificări terminologice (de care sunt, de altfel, dependent) sau cu o listă de versete biblice. În schimb, m-am întors acasă trist. Mesajul societății este un lucru, chiar dacă este deghizat într-un cântec ABBA, iar realitatea este cu totul alt lucru. Realitatea presupune mult mai multă singurătate, frustrare, nesiguranță și nemulțumire decât lasă să se vadă.

O petrecere cu stil

Biblia este renumită pentru petrecerile de la nunți. O nuntă – cu Dumnezeu invitat – este visul oricărei fete sau al oricărui băiat din Biblie. De fapt, cel mai remarcabil text din Cântarea cântărilor este descrierea nunții lui Solomon și a Sulamitei. Visurile tinerei fete de la țară (Cântarea cântărilor 2:8-9) se împlinesc într-un moment spectaculos, fiind mult mai interesant și mult mai pitoresc decât o nuntă pe o insulă grecească (cu tot ceea ce implică!) și caracterizat de atenție la detalii și extravaganță (Cântarea cântărilor 3:6-5:1). Ce pot spune? A fost exact cum te-ai aștepta! Toți arătau superb (Isaia 61:10; Ieremia 2:32), ei erau fericiți (Cântarea cântărilor 3:11) și înconjurați de o mulțime veselă (Apocalipsa 19:7). Muzica și dansul erau pretutindeni (Ieremia 7:34), iar familiile le ofereau daruri (1 Împărați 9:16).

Psalmul 45, un cântec de dragoste al fiilor lui Core, descrie un astfel de moment. După ce laudă mirii, proclamă cu entuziasm (45:17):

„Din neam în neam îți voi pomeni numele; de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.”

O nuntă nu reprezenta un subiect neimportant care putea fi uitat, ci era un simbol a ceva care trecea dincolo de forme. Mirii își luau în mod public angajamentul de a-și însuși dorința lui Adam și a Evei – vor fi una, vor trăi ca una, vor visa împreună și vor construi împreună. Ei nu se temeau de angajamente deoarece aveau cel mai bun „coach”, „terapeut” sau cum vreți să Îi spuneți – pe Dumnezeu. Acesta este factorul-cheie care ne ajută să trecem peste temeri, crize și dezamăgiri și ne ajută să reînnoim legătura dragostei. Niciun organizator de nunți nu e ca El. Niciun terapeut de familie nu este ca El. Nimeni nu e ca El. El a creat căsătoria și a făcut-o pentru noi. Probabil a făcut-o cu un motiv, nu-i așa? Te provoc să te gândești la asta.

Nu rata petrecerea

Zâmbesc ori de câte ori îmi amintesc că Isus și-a început lucrarea de pe Pământ la o nuntă. Pentru că este vorba despre Isus, încerc să mă abțin, dar... ce deștept a fost! Începe dis- trându-se și bucurându-se de fericirea unui cuplu proaspăt căsătorit. Mi-L imaginez programându-și activitățile pentru următorii trei ani. În mintea mea spune: „Mai întâi, particip la o nuntă. Trebuie să începem bine, ca în Eden. Așa voi confirma faptul că dragostea Tatălui Meu este încă vie în cuplu.” Vezi tu, lui Isus Îi plăcea să Îl implice pe Tatăl Său (un alt ABBA, dar mult mai melodios decât formația suedeză) în tot ceea ce făcea, iar o decizie atât de importantă precum alegerea partenerului de viață nu ar trebui să Îl lase pe dinafară. După cum ar spune Sophie: „Vreau o nuntă perfectă, iar Tatăl meu să mă conducă la altar.”

Apropo, în vremea lui Isus, nunțile nu erau foarte populare. Mulți oameni pur și simplu locuiau împreună până când aveau copii, iar atunci se decideau să se căsătorească pentru a avea parte de o anumită stabilitate. Se pare că nu suntem atât de „moderni” pe cât credem.

Cea mai mare sărbătoare în căsătorie nu are loc în ziua nunții, chiar dacă aceasta durează o săptămână. Cea mai mare sărbătoare are loc în fiecare dimineață, atunci când te trezești alături de o persoană care te iubește cu adevărat, într-o relație de durată. Ea nu se rezumă la modul în care folosești pasta de dinți, la a ieși la o întâlnire sau la frecvența actelor sexuale. Căsătoria este despre doi oameni care Îl îmbrățișează pe Dumnezeu și cresc împreună în caracter și în maturitate. Este despre doi oameni care își exprimă generozitatea, recunosc faptul că sunt diferiți și manifestă respect. Este despre înfrângerea pasiunilor și împărtășirea dragostei. Este atât de romantică încât ai impresia că e un film, însă este realitate.

Rugăciunea zilei

Doamne, uneori angajamentul este înspăimântă- tor. Recunosc că uneori iau prea ușor decizii cu privire la dragoste. Uneori nu îmi dau seama cât de speciale sunt relațiile de dragoste. Deschide-mi ochii ca să învăț să apreciez darul pe care ni l-ai dat când ai creat căsătoria.

ACTIVITĂȚI